EXCLUSIV VIDEO | Activist tătar din Crimeea lui Putin: „Utilizau metode medicamentoase. Erai supravegheat și când mergeai la toaletă”

Ce le-a adus cetățenilor din Crimeea simulacrul de referendum în baza căruia Federația Rusă a anexat, în martie 2014, peninsula? Cum s-a transformat în calvar viețile reprezentanților societății civile din acest spațiu, la doar jumătate de secol după ce părinții și bunicii lor au avut voie să revină pe pământurile natale, după deportările în masă ordonate de Stalin?

Și cum arată, în secolul XXI, gulagul rusesc pe rit nou, destinat celor care au îndrăznit să își îngroașe vocea la adresa Kremlinului?

Universul.net vă prezintă azi episodul trei din seria dedicată prizonierilor făcuți de Rusia în războiul din Donbas și după anexarea Crimeei.

Povestea lui Edem Bekirov e grăitoare. Adus de în Crimeea de părinții pribegi, pe când încă era copil, are acum ocazia să retrăiască exilul forțat, dar nu fără traumele invariabil asociate acestui statut.

• Conflictul din Donbas, declanșat acum peste cinci ani de Rusia pentru a împiedica apropierea Ucrainei de UE și NATO, a făcut peste 13.000 de victime și s-a soldat cu capturarea câtorva sute de ucraineni. Dar mai presus de asta, războiul din Donbas mai atrage atenția asupra unei realități care, din comoditate, din superficialitate sau pur și simplu din nepăsare, tinde uneori să se lase sedusă de anonimat: congruența dintre acțiunile hibride de propagandă și acțiunile militare hibride. Un detaliu important de reținut nu doar la Kiev, ci și la București, unde exercițiile de propagandă făcute de Kremlin, via ambasadă sau vectori mai bine sau mai prost camuflați, înfloresc și caută cu hărnicie cât mai mulți receptori.

În PRIMUL EPISOD, Universul.net a prezentat cazul special al unuia dintre primii ucraineni capturați în războiul din Donbas. Valentin a fost aruncat într-o închisoare din Rusia. Acolo se află și acum. Povestea lui, spusă de tatăl său – AICI. „A fost torturat prin electrocutare, a fost mimată împușcarea”.

În AL DOILEA EPISOD, v-am spus povestea minerului ajuns prizonier în pușcăriile lui Putin: „Am fost implicat în activități subversive și lupta de gherilă”. Articolul – AICI.

„Au fost nouă luni în centrul de detenție preventivă în blocuri speciale”

“La momentul invaziei Rusiei, în Crimeea, populația era de 2.200.000 locuitori. 58% erau etnici ruși, 25% ucraineni și 13% etnici tătari. Singurul grup etnic care s-a opus cu fermitate împotriva invaziei Rusiei au fost tătarii Crimeei”, explica recent, într-un interviu pentru Libertatea, Mustafa Dzhemilev, disidentul interzis în Crimeea. A stat 303 zile în greva foamei, iar pe Vladimir Putin l-a refuzat atunci când liderul de la Kremlin a vrut să-l abordeze la telefon.

Printre cei 98 de lideri și activiști ai comunității tătare arestați de trupele speciale ruse după anexarea Crimeei s-a numărat și Edem Bekirov.

Bolnav cronic, omul a cunoscut pe pielea sa cruzimea sloganului reînnoit: „Putin și poporul rus, libertate ne-au adus”.

Chiar acum un an, în 12 decembrie 2018, pe când se pusese pe drum spre Simferopol, Edem Bekirov a avut un șoc: la Ciorgan, un punct de trecere a liniei administrative dintre regiunea Herson și Republica Autonomă Crimea, ocupată acum de Federația Rusă, călătoria lui s-a împotmolit.

Totul s-a petrecut fulgerător: pașaport confiscat, izolat trei ore, apoi încărcat într-un autocar de culturiștii de la trupele speciale ruse și dus la Simferopol fără comentarii.

Într-un interviu filmat, pentru Universul.net, Edem Bekirov povestește cu lux de amănunte „Raiul” care a urmat.

„M-au dus la Simferopol, pe strada Ivan Franko nr. 13, în clădirea FSB”

• Numele, vârsta, ocupația?
• Bekirov Edem Aiderovîci, gradul de invaliditate I, nu mai sunt apt de muncă, deja am 59 de ani.

• Unde locuiți?
• Locuiesc în regiunea Herson, raionul Henicevsk, localitatea Novooleksiivka. Sunt înregistrat în orașul Simferopol. În Crimeea locuiesc din 1968. Noi încă suntem primii care ne-am întors după deportare (mai 1944), părinții noștri. Pe noi ne-au adus pe când încă eram copii. Toată viața mea conștientă s-a consumat în Crimeea.

• Cum ați fost capturat?
• În data 12 decembrie 2018 mergeam la Simferopol, acolo este fiica cea mai mare, mama locuiește acolo, soacra mea la fel. Mergeam în vizită, iar în data de 16 decembrie urma să merg la Kiev, la Institutul Național de Chirurgie Cardiovasculară ”Mykola Amosov”, pentru diagnostic.
• În data de 12 decembrie la noi la Ciongar (punct de trecere a liniei administrative dintre regiunea Herson și Republica Autonomă Crimeea temporar ocupată de către Federația Rusă – n.r.), mi-a fost luat pașaportul, m-au ținut vreo trei ore, apoi au venit trupele lor speciale și m-au urcat în autocar fără nici un fel de acuzații. Atunci când am început să mă revolt mi-au zis: ”Dumneavoastră vi se va explica totul la Simferopol”. Mi s-a zis: ”Pașaportul Dumneavoastră este fals”. Le-am răspuns că nu are cum să fie fals pentru că am originalul primit de la serviciul de migrație. M-au urcat în autocar și m-au dus la Simferopol, pe strada Ivan Franko nr. 13, în clădirea FSB. Acolo am fost acuzat că am participat activ la deținerea și transferul de trotil, cum ar fi că pregăteam un act terorist.
  A doua zi…
  Noaptea am stat în secția de izolare temporară. În următoarea zi a avut loc judecata și apoi m-au transferat în centrul de detenție preventivă.

• Atât de repede?
• Acolo am stat nouă luni.

• Apoi?
• Au fost nouă luni în centrul de detenție preventivă în blocuri speciale. Patru luni și jumătate am stat într-un bloc special izolat, unde lumina mergea non-stop, camerele erau supravegheate video și existau găuri special concepute pentru supravegherea de către angajați de acolo, timp de 24/24. Erai supravegheat video până și când mergeai la toaletă. Totul era sub supraveghere, orice mișcare.
• Mișcarea era limitată, trei metri într-o direcție și 3 metri înapoi, atât. Mai mult n-aveai cum să te plimbi, celula nu era mare. Stăteam doi. În blocurile speciale, de obicei, sunt câte două persoane.

• Ați fost torturat?
• Nu, nu am fost torturat. Utilizau metode medicamentoase. Mă aduceau la o stare, eu sunt bolnav de diabet și inimă, mă aduceau la o stare de leucemie, apoi îmi făceau o injecție ca să mă readucă la viață.
• În centrul de detenție preventivă nu, aceasta o făceau doar atunci când mă duceau la FSB acolo, pentru „măsuri de investigare”.
• Câte două luni nimeni nu venea să mă vadă, să mă întrebe cum stau cu sănătatea. Fiica îmi trimitea medicamente, ei se străduiau să împiedice primirea până la două săptămâni. Eram nevoit uneori să împart în jumătate pastilele pentru a face economie, să nu mănânc, să țin măcar într-un fel dieta, să mențin totul ca să nu ridice nivelul de zahăr.

• Familia știa ceva de dumneavoastră?
• Doar prin avocat.

• Nu-i lăsau la dumneavoastra?
• Nu. O dată pe săptămână mă invitau într-o încăpere specială, unde comunicam cu avocatul cu privire la „dosar” și primeam unele informații de acasă și de aici transmiteam acasă să nu-și facă griji. Bătut nu am fost. Pentru ce să mai bați? Cu bolile mele nici să mă bați nu mai este nevoie. Era de ajuns să nu dai medicamentele.

• Ați fost vizitat de reprezentanți ai autorităților ucrainene?
• Nu, nimeni nu a fost. Pentru ei, drapelul Ucrainei, simbolistica ucraineană este ca pânza roșie pentru un taur. Mereu mă mir de localnicii trădători care au trecut de partea rusă. ”Voi recent ați sărutat acest drapel și ați jurat pe el”, le ziceam inspectorilor care lucrează la centrul de detenție preventivă și au trecut de partea rusă. ”Voi doar ce ați jurat, ați sărutat drapelul, iar azi vorbiți de simpatizanții lui Bandera ș.a., jigniți și urâți această națiune”. Originari doar de acolo toți. Astea erau principiile lor.

• Ce condiții ați avut în închisoare?
• Ce condiții în blocuri speciale? 24/24 sub supraveghere, în plus, exclus accesul la baie, la plimbări. Nu existau condiții pentru a merge la baie. Eu am proteză, n-am un picior. Pentru a scoate proteza și a merge este imposibil în băile din închisoare. De aceea, mă spălam în celulă, apa o încălzeam. Băieții din celulă, de asemenea de ai noștri, tătari crimeeni, mă ajutau, încălzeau apa, turnau apă. Astfel mă spălam. Altfel nu se putea. Dacă nu făceam aceasta…
• Celula o țineam curată întotdeauna. Acolo condițiile sunt, bineînțeles, grozave. Însuși închisoarea este construită pe vremurile Ecaterinei, la ce condiții te poți aștepta? În aceste închisori reparații nu s-au mai făcut de mulți ani, nimeni nu face nimic acolo… Datorită faptului că deținuții singuri întrețin celulele curate, încă mai este ceva… Sunt celule în care pe pereți curge apa, precum se arată prin filme, aceasta este starea respectivelor centre de detenție preventivă.

• Sunteți căsătorit, aveți copii?
• Da, sunt căsătorit de 38 de ani. Am două fiice, o nepoțică deja, Slavă lui Dumnezeu. Pe fiica mea am luat-o din Crimeea. Ea locuia acolo. Am fost nevoit s-o iau din Crimeea după eliberarea mea. FSB a început să facă presiuni asupra ei în mod permanent, de trei ori a fost invitată. Ea a muncit pe timpul Ucrainei, ei caută din trecut, ea a lucrat pe timpul Ucrainei la Ministerul Agriculturii. Din aceste momente ei încearcă să facă presiuni, să caute ceva, să întrebe, să invite. A fost o presiune psihologică. Aceasta a fost în regulă până la un moment dat. Astăzi o lasă în pace, iar mâine pot, precum și pe mine, să te închidă, să falsifice orice dosar. De-ar fi om… Ei doar au o expresie, ”De-ar fi om, articol găsim noi”. Acesta este principiul lor. Din acest motiv am fost nevoit să îmi iau fiica de acolo. A plecat, Slavă lui Dumnezeu, ea este deja aici în Ucraina, Slavă lui Dumnezeu. Sunt un pic mai liniștit. Cea mai mică dintre ele este aici, la Kiev, muncește la doamna Denisova (reprezentant al Parlamentului Ucrainei pentru drepturile omului), consilier la Ombudsman-ul nostru. După ce a luptat pentru mine, unde nu a fost și ce nu a făcut… Este foarte activă, Liudmila Leontievna a decis s-o ia la ea, pentru că vede potențialul.

• Soția acolo a rămas?
• Soția este în Henicev, regiunea Herson. Ea este șef adjunct al administrației raionului. Din aceste motive am și fost deținut, toată familia este cu politica, pentru eliberarea Crimeei, împotriva anexării, împotriva Rusiei. Eu am poziție civică. Am participat la asedii pentru că Patria mea plânge astăzi.

• Cum s-a schimbat viața minorității tătare după anexarea Crimeei?
• Nu este nimic bun. Vedeți doar, în fiecare lună percheziții, arestări în casele lor. Arestările au loc chiar și în moschei, în timpul rugăciunii. Zi de sărbătoare sau nu, nu contează. Important (pentru autoritățile ruse) este ca oamenii să nu se adune. Acolo vorbește unul cu altul, dar atenți să nu-i audă cineva, până la astfel de nivel a fost băgată frica în oameni. Nu e valabil doar pentru tătarii crimeeni, ci și pentru ucrainenii care continuă să locuiască acolo. Acolo lucrează ”mașina fricii”. Cunoașteți anii 1933 și 1937 prin care au trecut Ucraina, Crimeea, toți au trecut prin aceste represiuni. Precum atunci mergea ”mașina fricii”, astfel și astăzi, nimic nu s-a schimbat, practic nimic. Cum a fost în 1933, astfel și astăzi. Atunci a fost NKVD, acum este FSB. Nimic nu s-a schimbat, principiul de activitate nu s-a schimbat nici măcar un pic: a băga frica, a distruge, a supune agresiunii, a pune presiune la maxim asupra omului, astfel încât omul să nu mai poată vorbi, sufla, exprima gândul. Știți ce sunt aceia robi? Astăzi Crimeea este într-o astfel de stare.
• Măcar că spun, că ei construiesc drumuri, spitale… Dar pentru cine se fac toate acestea? Nivelul de trai? De muncă nu există, nicio mișcare, lumea este nevoită să plece, încep persecuțiile. Lumea este nevoită să plece ca să-și salveze copiii, familiile. Nu toți pot pleca să se ascundă undeva. Mare parte au rămas, cu speranța că totuși se va rezolva, Ucraina se va întoarce și va fi cum a fost până în 2014.

• Există riscul de a fi arestat? Care sunt în prezent riscurile la care se expun activiștii tătari din Crimeea?
• Pentru oricine. Acolo nu există… Lumea cu care țin legătura îmi zice că de la 5 până la 8 dimineața oamenii nu mai dorm. La 5 dimineața toate familia este deja în picioare, dacă cineva este implicat într-o oarecare activitate, în moschee, legat de religie sau de mișcarea de rezistență. ”Noi în timpul acesta nu dormim, stăm și așteptăm pentru că în fiecare minut pot veni cu percheziții și să te aresteze”. Acesta este sistemul, astfel de politică duce acest stat – bagă frica și nimicește.
• Ei astăzi ce fac? Deportarea ascunsă a națiunii. Pe unii îi scot și pe ruși îi aduc. Mâine ei vor zice, ”bun, haideți să desfășurăm un referendum în Crimeea și ne vom uita cine și pentru cine va vota”. Atunci când contra unui ucrainean scos ai adus zece ruși, la ce rezultat ne putem aștepta? Acolo va fi toată Rusia.
• Pe televizor zic că toată lumea vine în vacanță în Crimeea. Nimeni nu vine acolo în vacanță. Doar unii, angajații la stat, pe care îi obligă să meargă acolo în vacanță și atât.

• Cum credeți că arată viitorul minorității tătare din Crimeea?
• Știți, pe 18 mai 1944 când a fost deportat întregul popor al tătarilor crimeeni din teritoriul Crimeei, toată lumea se gândea că noi nu ne vom mai întoarce. Nu toți, autoritățile gândeau astfel. Dar poporul nostru, indiferent de timpul care a trecut, 50 de ani au trecut, poporul nostru s-a întors la Patria sa. Orice om are nevoie de Patrie și tătarii crimeeni neapărat o vor avea. Și eu cred că Crimeea va fi ”Republica Autonomă Tătară Crimeeană” în componența Ucrainei. Nu am nici un fel de dubii. Și lumea care a rămas în Crimeea crede în același lucru. Doar că autoritățile noastre, începând cu primul președinte și terminând cu cel de astăzi, de cel de astăzi nu pot zice nimic, este de prea puțin timp la putere, iar președinții care au fost înaintea lui, terminând cu Poroșenko, nu s-au ținut de cuvânt. Vorbeau despre autonomia tătarilor crimeeni, dar nu au făcut. Chiar și Poroșenko, în 2016, în cadrul mitingului din Ciongar pentru comemorarea victimelor depotării din 18 mai, prin liderii noștri a anunțat instaurarea unei comisii pentru instituirea pe parcurs de un an a ”Republicii Autonome Tătare Crimeene” în componența Ucrainei. A fost instaurată o comisie în frunte cu Ciubarov, care a făcut o treabă colosal. Ciubarov a făcut o treabă colosală, a elaborat legi, tot ce era necesar. Dar lucrurile nu au mai mers mai departe.
• Poate dacă se făceau toate aceste lucruri, Crimeea nu ar fi fost în această situație, și Donbas nu ar fi fost în această situație.
• Crimeea este primul pas pentru eliberarea nu doar a Crimeei, dar și a regiunilor Luhansk și Donețk. Dacă noi astăzi rezolvăm întrebarea Crimeei, garantez că se va termina războiul și se va elibera întregul teritoriu al regiunilor Luhansk și Donețk. Astăzi subiectul prioritar este Crimeea. Nu pentru că eu sunt tătar crimeean, nu. Astăzi din perspectiva istorica astfel s-a creat… De ce se desfășoară în Donețk, Luhansk, de acolo de mult a fost dus și nimicit totul, n-a mai rămas nimic… Acolo nu mai este nimic valoros… Dar situația de acolo abate atenția comunității internaționale de la Crimeea. Dacă comunitatea internațională va ridica întrebarea Crimeei, garantez, totul se va sfârși la fel de raid cum a început.
• Nu știu… Îmi doresc să cred în noul Guvern, noi am votat pentru un președinte nou. Doresc să cred că acești pași vor fi efectuați. Acest pas pentru eliberarea Ucrainei și eliberarea Crimeei va fi efectuat. Noi credem asta. Nu vrem să fim iarăși dezamăgiți. Poporul crede. Avem speranță doar la Ucraina și comunitatea internațională. Astăzi toate statele, toată lumea trebuie să fie preocupată de aceasta, de a ajuta Ucraina să-și refacă frontierele.
• Astăzi (liderii Franței, Germaniei, Rusiei, Ucrainei) se întrunesc în „formatul Normandia 4” (interviul a fost luat în 9 decembrie, ziua de debut a Summitului de la Paris – n.r.). Doar o întrebare trebuie să fie discutată – întoarcerea la frontierele sale. Doar după aceasta se pot așeza la masa de negocieri și lua decizii.
• Ce discuții pot fi astăzi, nu înțeleg. Întrebarea numărul unu – întoarcerea Ucrainei în frontierele recunoscute internațional. Toți își retrag forțele în afara teritoriului, apoi, poftim, discutăm. Donețk dorește autonomie – poftim, există cadrul legislativ conform căruia toate acestea se rezolvă. Atât. Toată problema.

• Poate doriți să mai adăugați ceva?
• Eu nu știu când și cine se va uita la emisiunea dumneavoastră, dar indiferent cine se va uita, aș dori să mă adresez întregii comunități internaționale să nu rămână indiferentă de procesele care au loc astăzi în Ucraina, nu doar să vorbească, dar să și întindă o mână de ajutor. Astăzi Ucraina, mai precis, războiul din Ucraina este problema întregii Europe, aceasta este securitatea întregii Europe. Dacă în Ucraina va fi pace, în toată lumea va fi, în toată Europa va fi, Europa va trăi în liniște.
• În acest sens, aș dori să mă adresez la toți, organizațiilor pentru drepturile omului, comunității internaționale ca să nu întoarcă cu spatele, să se întoarcă cu fața, să privească în ochi Ucraina și ucrainenii, să ajute la reglementarea acestei întrebări, la finalizarea războiului, întoarcerea teritoriului. Atunci Europa poate dormi în liniște. Atâta timp cât în Ucraina există probleme, Europa nu poate fi în liniște. Aș dori ca de aceasta să nu uite, Ucraina este centrul Europei. Ucrainenii sunt un popor iubitor de pace, nu de război. Uitați-vă în istorie, ei totdeauna au fost o națiune bună. Cu nimeni nu au luptat și ceva străin nu au luat. Iar rușii, înșiși rușii, de popor nu pot vorbi rău, împotriva puterii lui Putin, bineînțeles, există foarte multe pretenții. Fiind în centrul de detenție preventivă mulți ruși îmi scriau, femei din Rusia, Olga Mazurova, medic. Astăzi mă uit pe Facebook, participă la proteste. Acestei lumi, care îmi scria în centrul de detenție preventivă, aș dori să-i mulțumesc prin intermediul emisiunii dumneavoastră. Încă mai există lume normală care înțelege că autoritățile aduc doar jale, moarte și devastare. Având în vedere asta, să se întoarcă cu fața către Ucraina, către acest popor pentru a-l ajuta să iasă din situația de față. Le mulțumesc la toți!

*** Material realizat cu sprijinul Ambasadei Ucrainei în România

• Detalii suplimentare despre arestările în masă efectuate de Rusia în rândul comunității tătare din Crimeea, în 2019, într-un material publicat de Human Rights Watch.

Unde ne prinde, geostrategic, împlinirea a 30 de ani de la Revoluție