„Compromisul făcut de Consiliul European pentru a împiedica Polonia și Ungaria să blocheze bugetul european este un dar formidabil care le-a fost oferit: ar fi mai bine să fim fermi în fața acestor două țări necinstite care, prin respingerea valorilor democratice comune, amenință rațiunea de a fi a Uniunii Europene”, scrie magnatul George Soros, în L‘Obs.
„Uniunea Europeană se confruntă cu o amenințare existențială și, totuși, liderii UE par a fi convinși că aceasta poate fi înlăturată cu un simplu gest al mâinii, după cum reiese din compromisul la care s-a ajuns joi, 10 decembrie.
Regimul cleptocratic al premierului Viktor Orban din Ungaria și, într-o măsură mai mică, guvernul iliberal Lege și Justiție (PiS) din Polonia, sfidează cu îndrăzneală valorile pe care a fost construită Uniunea Europeană. Tratarea provocării lor ca pe o poziție politică legitimă, pentru care merită găsit un compromis, nu va face decât să se adauge – masiv – la riscurile cu care se confruntă UE astăzi.
Recunosc și înțeleg presiunea enormă la care a fost supus cancelarul german Angela Merkel. Este cancelar german de 15 ani și se apropie de pensionare, programată pentru septembrie 2021. Președintele francez, Emmanuel Macron, fiind distras temporar de problema secularismului și alte preocupări serioase de securitate din Franța, Merkel a devenit singurul lider al UE.
Înțeleg, de asemenea, de ce cancelarul german nu vrea ca o țară, Ungaria, să își anunțe intenția de a părăsi UE aflată în grija ei. Se pare că asta se pregătește să facă Orban în ultimele zile, întrucât nu își poate permite să expună amploarea corupției regimului său, ceea ce ar duce inevitabil la cererea respectării „statului de drept”, o condiție pentru deblocare fondurilor de sprijin ale Uniunii.
Regimul lui Viktor Orban a furat și delapidat sume imense în cei zece ani de când e la putere, inclusiv fonduri europene, de care ar fi trebuit să beneficieze poporul ungar. El nu-și poate permite să impună o limită concretă corupției sale personale și politice, deoarece aceste venituri ilicite sunt grăsimea care unge roțile regimului său şi îl face să funcţioneze fără probleme şi îi permite să îşi ţină aproape adepții.
Amenințarea cu torpilarea finanțelor UE prin respingerea bugetului a fost un pariu disperat din partea lui Orban. Dar a fost un bluff care ar fi trebuit denunțat. Din păcate, Merkel aparent a cedat șantajului ungar și polonez.
Când scriu aceste rânduri, pare clar că Merkel a negociat un compromis cu Orban și cu liderul de facto al Poloniei, vicepremierul Jaroslaw Kaczynski. Totuşi, acordul Germaniei cu cele două state rebele ale UE este cel mai grav scenariu posibil. Textul compromisului propus, care urmează să fie încorporat în declarația finală a Consiliului European din această săptămână, are trei defecte fundamentale.
În primul rând, declarația schimbă litera și spiritul regulamentului care a fost aprobat de instituțiile UE la 5 noiembrie, slăbind considerabil condiționalitatea statului de drept. Nici Comisia Europeană, nici Parlamentul European, darămite guvernele naționale care au făcut din integritatea regulamentului principala lor preocupare în cadrul Consiliului European, nu ar trebui să permită să se procedeze astfel.
În al doilea rând, anumite dispoziții ale acordului servesc la întârzierea punerii în aplicare a condiționalității statului de drept cu doi ani. Aceasta ar fi o adevărată lovitură pentru Orban, deoarece ar amâna orice posibilitate de acțiune după următoarele alegeri legislative ungare programate pentru 2022 şi i-ar oferi partidului Fidesz al lui Orban suficient timp pentru a modifica legile și dispozițiile constituționale maghiare, pentru a redefini ceea ce constituie „fonduri publice” în Ungaria.
Astfel, Orban ar putea canaliza jefuirea organismelor publice către „fundații” private, controlate de prietenii săi. Principalele victime ale acordului încheiat de Merkel cu Orban vor fi chiar cetăţenii Ungariei.
În al treilea rând, prin această propunere de declarație, Consiliul European își depășește autoritatea: limitează competența Comisiei Europene la interpretarea și aplicarea legislației comunitare convenite. Este un precedent periculos, deoarece reduce independența juridică a Comisiei. Acest compromis pare să încalce Tratatul privind Uniunea Europeană, cel puțin în spirit.
Acordul, așa cum apare el, este îngrozitor. El ignoră dorințele explicite ale Parlamentului European. Dar, din cauza necesității urgente de a utiliza fondul de redresare creat pentru a face față crizei Covid-19 (750 miliarde de euro), Parlamentul European ar putea foarte bine să-l aprobe.
Tot ce pot face este să exprim indignarea morală care trebuie simțită de cei care cred în UE, ca protector al valorilor europene și universale. Aș dori, de asemenea, să avertizez că acest compromis riscă să afecteze grav încrederea câștigată cu greu, în special datorită creării fondului de redresare, în instituțiile Uniunii”.
