Imediat după adoptarea moțiunii de cenzură, reacțiile principalelor formațiunii parlamentare au fost după cum urmează:
- PSD a cerut refacerea vechii alianțe, fără Ilie Bolojan premier; UDMR a cerut refacerea vechii alianțe și a subliniat că nu va face niciodată parte dintr-un guvern compus din sau sprijinit de AUR; PNL și USR au anunțat intrarea în opoziție. Iar AUR a afirmat că e gata să intre la guvernare, dar nu în orice condiții (din poziția confortabilă în care se află, pentru extremiști cel mai inteligent este într-adevăr jocul de-a “totul sau nimic”).
Iar tot în acea fază inițială, președintele Nicușor Dan a făcut cunoscut că exclude guvern minoritar, exclude guvern cu AUR în componență, vrea un cabinet pro-occidental (o schimbare de nuanță de la ideea de guvern pro-european, schimbare de nuanță semnalată prima dată de G4Media.ro).
De reținut și faptul că, în fundal, au fost trimise unele baloane de încercare pe ideea unui premier tehnocrat (baloane trimise mai cu seamă dinspre PSD).
O formulă însă cu slabă aderență în zone largi ale clasei politice, căci nu ar putea produce mai mult decât un cabinet-spoială. România a mai avut asemenea experiență, însă nu a produs nimic altceva decât motive să nu mai fie de ceva recomandat multă vreme după.
La capătul rundelor de consultări informale de la Cotroceni, deci după doar câteva zile de la votarea moțiunii, pozițiile unora dintre partide au început să evolueze: de pildă, PSD și UDMR încep să nu mai excludă varianta unui guvern minoritar. În schimb poziția inițială a altor partide – USR și PNL – doar s-a consolidat, cele două formațiuni reconfirmându-și deciziile de rămânere în opoziție și chiar încheind un acord de colaborare pe zona asta. Ilie Bolojan a declarat, luni, la Digi24, că PNL și USR rămân deschise să asigure guvernarea, în eventualitatea că PSD nu reușește să se achite de sarcina asta. Dar un astfel de scenariu ar fi dureros de acceptat și de către Sorin Grindeanu, și de către Nicușor Dan, după ce au pus umărul la succesul moțiunii de cenzură. Interesul celor doi ar fi să evite o assmenea umilință.
De remarcat că, luni, președintele liberal al Senatului, Mircea Abrudean, a întărit întăriturile reușite recent de Ilie Bolojan în ceea ce privește poziția PNL. Abrudean a reiterat ideea de intrare în opoziție, adăugând totodată că asta ar fi și o ocazie de reformare a partidului, de reformare chiar printr-un congres. Și a vorbit de toate astea în timp ce a făcut o referire (deloc întâmplătoare) la colegii care, imediat după moțiune, “poziţii diferite faţă de conducerea partidului din care fac parte”.Luni seară, la Digi24, și Ilie Bolojan a vorbit de nevoia unei reconstrucții a PNL.
De precizat ar mai fi totodată faptul că dinspre liberali s-a cristalizat recent și ideea unei reveniri a lui Ilie Bolojan la Palatul Victoria, în condițiile în care PSD ar eșua cu efortul de coagulare a unei guvernări în jurul său.
Ideea “Bolojan 2” merită reținută, având în vedere că are un dublu potențial: pe de o parte, de sporire a presiunii pe șeful statului și pe PSD, iar pe de alta, de păstrare a unei portițe deschise către o teoretică revenire a liberalilor la guvernare, dar de pe o poziție ofensivă, nu defensivă.
Însă în momentul acesta, atenția se cuvine a fi îndreptată spre soluția unei guvernări minoritare condusă de PSD, dar fără AUR.
Și, fiind fără AUR, are șanse de a coopta UDMR și restul minorităților naționale (Kelemen Hunor arătându-se deschis, luni, cu doar câteva zile înainte de convocarea de către șeful statului a rundei oficiale de consultări cu partidele, la Cotroceni).
Aceasta ar fi soluția pe care am prezentat-o zilele trecute (AICI și AICI) ca singura adecvată și rațională, în contextul dat. Ar fi totodată soluția optim de costisitoare politic pentru PSD și pentru președintele Nicușor Dan. Ar fi, nu în ultimul rând, o soluție proastă dar benignă, comparativ cu restul variantelor, care sunt toate proaste, dar și toate maligne.
Din nefericire, România va avea de suferit de pe urma unui guvern PSD instalat atât de rapid – conform înțelegerilor vechii coaliții, acest moment ar fi venit, intr-adevăr, dar abia în primăvara lui 2027, la rotativa cu Grindeanu în locul lui Bolojan. Iar până în 2027, interesele reale ale țării ar fi dispus de o rezervă relativ generoasă de timp – pentru a mai pune pe roate sau pentru a mai debloca unele reforme atât de necesare.
Cu PSD la Palatul Victoria, ca partid care dă premierul, ca partid-gigant în noua formulă și instalat încă din primăvara lui 2026, de potențialul pe care îl prezenta acea rezervă de timp de un an se poate bănui deja că se va alege în general praful.
Vestea bună, în condițiile date, ar fi însă aceea că un PSD ce păstorește un guvern minoritar va fi mai ușor de strunit de pe margine – de opoziția parlamentară și de opoziția, să-i zicem, stradală.
Așadar, un PSD ajuns prematur la guvernare va genera o perioadă mai lungă de handicap în privința reformelor, dar același PSoD va și avea marje mai mici de manevră decât de obicei, în materie de devalizare și de risipire a avuției naționale.
La guvernare, dar în același timp și lipsit de o parte din puterea reală pe care o conferă guvernarea, PSD riscă să se confrunte pe parcurs cu turbulențe interne generate de inevitabila frustrare pe care o vor resimți baronii săi din interior, precum și clientela de business abonată la bani publici, ce gravitează pe orbita sa.
În PSD, frustrările previzibile vor alimenta probabil diverse tentații – de la conspirații puciste, la o apropiere și mai mare de AUR.
Oricum ai da-o, dacă va fi în cele din urmă guvern minoritar în jurul PSD, restul de 2026 și tot anul 2027 vor fi extrem de interesați, iar electoralul an 2028 ar putea fi chiar dramatic, pentru PSD.
Dacă ar fi ca președintele Nicușor Dan să-și facă într-adevăr meseria, asta ar însemna să îndrepte rapid și decisiv lucrurile spre acest tip de formulă șchioapă: guvern PSD minoritar.
Desigur, președintele va avea de pierdut și dacă o va face, va avea de pierdut și dacă nu va proceda astfel.
Dar pentru Nicușor Dan nu se mai pune azi problema în termeni pozitivi, ci exclusiv în termeni negativi.
Căci s-a plasat singur în această situație care-i oferă doar minime ieșiri de urgență, având în vedere zelul cu care a încurajat ostilitatea PSD anti-Bolojan, având în vedere indecenta și costisitoarea, politic, lipsă de protejare a premierului Bolojan, ce devenise orbitor de vizibilă în ultima jumătate de an.
Cât despre Nicușor Dan, tot ce a rămas de constatat e faptul că a greșit prea mult, prea repede și pe prea multe planuri – de la acțiuni și mesaje în politica internă, la acțiuni și mesaje în politica externă.
Iar parcursul său prezidențial va fi de aici încolo probabil tot mai dificil – căci a pierdut aliați statornici (de pe scena politică de centru-dreapta și din stradă), amicii de circumstanță, pe care i-a cultivat pe drum sunt necredibili și foarte slăbiți (cazul PSD-Grindeanu), iar extremiștilor de la AUR doar le-a suflat vânt în pânze, iar extremiștii din zona Șoșoacă îi arată deja pisica suspendării (cel mai probabil nu doar în numele lor).
Ăsta nu e ghinion, ci calcul neverosimil prost.
- PS: Dacă, la capătul negocierilor, va rezulta într-adevăr un guvern PSD fără majoritate și dacă acest guvern va rezista până la următoarele alegeri parlamentare la termen, cele din 2028, una dintre caractersiticile președinției Dan va suna teribil de prost: Nicușor Dan le va fi oferit milioanelor ce l-au votat o guvernare PSD cu 50% mai lungă decât și-au imaginat.
- Iar dacă va exista un guvern PSD minoritar, dar și acesta va cădea înainte de 2028, atunci președinția Dan își va putea trece în cont un mandat marcat de crize politice în cascadă și dincolo de pragul considerat suportabil de milioanele care l-au votat în primăvara lui 2025.
- În ambele situații, bilanțul ar fi, bineînțeles, unul lamentabil.
