Blocarea livrărilor din Golf sufocă economiile regiunii, notează The Economist.
<< Ajuns acum în a doua săptămână, războiul americano-israelian cu Iranul a oprit aproape complet exporturile de petrol transportate pe mare din partea marilor producători din Golf. Când s-a reluat tranzacționarea, după weekend, prețul petrolului Brent, reperul global, a sărit peste 100 de dolari pe baril. Acesta a crescut cu 42% de la începutul ostilităților. Șoferii americani plătesc deja, în medie, peste 3,40 dolari pentru un galon de benzină, cu aproximativ 50 de cenți mai mult decât pe 27 februarie. În Europa, prețurile gazelor naturale — pe care Golful Persic le exportă în mod normal în cantități mari și sub formă lichefiată — sunt cu 92% mai mari decât înainte de război.
Totuși, cele mai severe efecte ale șocului energetic se resimt în Asia. Golful Persic furnizează 40–80% din importurile de țiței transportat pe mare ale Chinei, Indiei, Japoniei și Coreei de Sud. De asemenea, regiunea asigură aproape o treime din importurile de GNL ale Chinei, mai mult de jumătate din cele ale Indiei și o proporție și mai mare pentru unele țări asiatice mai mici. În 2025, Asia a absorbit 87% din petrolul brut și 86% din gazul natural lichefiat (GNL) care tranzita Strâmtoarea Ormuz. Acum însă strâmtoarea este blocată, iar Asia riscă să rămână rapid fără combustibil. Multe guverne și companii văd în această situație o amenințare gravă și se luptă să găsească un răspuns. Efectele în lanț asupra economiilor lor ar putea fi profunde.
O modalitate de a evalua nivelul de anxietate de pe piețe este să privim diferența de preț dintre diferite tipuri de țiței în diverse locuri. Sortimentul din Oman — încă disponibil în volume destul de mari deoarece terminalele de export ale Omanului se află în afara Golfului Persic — se tranzacționează de obicei la un preț mai mic decât Brent. Petrolul Brent este mai puțin vâscos („mai ușor”), conține mai puțin sulf și, prin urmare, este mai ușor de rafinat. Astăzi însă petrolul din Oman este mult mai scump decât Brent, deoarece rafinăriile asiatice — ale căror instalații sunt adesea concepute pentru a procesa tipuri similare de țiței provenite din Oman și de la alți producători din Golf — concurează între ele pentru aprovizionări tot mai reduse.
Reducerea drastică a livrărilor din Golf determină rafinăriile asiatice să caute petrol în regiuni mai îndepărtate. După ce timp de luni de zile a făcut presiuni asupra Indiei să nu mai cumpere petrol rusesc, administrația Trump a acordat pe 5 martie o derogare de 30 de zile care permite țării să reia achizițiile. Însă dacă președintele Donald Trump spera că volumul aproape record de petrol rusesc care circulă pe piața mondială în lipsa cumpărătorilor va acoperi deficitul și va reduce presiunea asupra prețurilor globale ale energiei, strategia nu a funcționat.
În mod normal, principalul tip de țiței al Statelor Unite, West Texas Intermediate (WTI), ajunge în mare parte în Europa, care licitează mai mult decât Asia pentru acești barili americani ușori. De când a început războiul, cumpărătorii asiatici au început să ofere prețuri mai mari decât europenii, deși WTI este mai puțin potrivit pentru instalațiile lor și permite obținerea a mai puține dintre produsele dorite. Rafinăriile chineze plătesc acum 103 dolari pe baril pentru WTI. Nu mai este posibil să cumperi în China un baril de petrol, de orice tip, cu mai puțin de 100 de dolari (cu excepția petrolului rusesc și iranian aflat sub embargo). Un baril de petrol din Oman costă peste 110 dolari.
Creșterea cererii asiatice pentru WTI se reflectă și în costul transportului acestuia de pe coasta Golfului din SUA către China. Acesta aproape s-a dublat în ultima săptămână, parțial pentru că unul din zece petroliere din lume (cu excepția celor aflate sub sancțiuni) este blocat în Golful Persic.
În ciuda faptului că dispune de rezerve impresionante de 1,3 miliarde de barili de petrol, suficiente pentru a acoperi un an de pierdere a importurilor din Golf, autoritățile chineze le-au ordonat marilor rafinării interne să suspende exporturile de motorină și benzină. Țări asiatice mai puțin bine aprovizionate, precum India, Singapore și Coreea de Sud, care au stocuri pentru 50 de zile sau mai puțin, ar putea urma același exemplu.
Multe rafinării din regiune reduc deja producția cu 10% sau mai mult, potrivit Kpler, un furnizor de date din domeniu. Rafinăria MRPL din Mangalore, care reprezintă 6% din capacitatea de procesare a petrolului din India, și-a închis una dintre cele trei unităț și, potrivit unor relatări, a declarat forță majoră pentru o parte dintre exporturile sale (deși compania neagă acest lucru). Reduceri și mai mari par inevitabile.
Deoarece aceste țări sunt furnizori importanți de combustibili rafinați pentru restul Asiei, temerile privind o penurie se răspândesc rapid. „Crack spreads” — indicatorul marjelor de profit ale rafinăriilor asiatice — pentru motorină, benzină și combustibil pentru avioane au explodat în Singapore, un important centru regional de tranzacționare a petrolului. Și marjele pentru nafta, un ingredient esențial în producția de plastice, pe care Arabia Saudită îl furniza cândva din abundență, au crescut puternic. Acest lucru indică faptul că clienții finali se așteaptă la creșteri mari de preț sau la lipsuri și sunt dispuși să plătească un preț mai mare pentru a-și face stocuri. Mai multe companii petrochimice au declarat deja forță majoră, invocând lipsa materiilor prime.
Semnalele de alarmă de pe piețele de gaze din Asia sunt și mai acute. Anul trecut, GNL-ul din Golf a reprezentat jumătate din importurile Indiei, trei sferturi din cele ale Bangladeshului și aproape toate importurile Pakistanului. Acum însă niciun petrolier de GNL nu a ieșit din Strâmtoarea Ormuz din 27 februarie. Principala instalație de export de GNL a Qatarului — care în mod normal reprezintă 17% din fluxurile globale — este oprită, după ce a fost lovită de o dronă iraniană. Pe 6 martie, Saad al-Kaabi, ministrul energiei al Qatarului, a declarat pentru Financial Times că ar putea dura „de la câteva săptămâni la câteva luni” până când livrările vor reveni la un ritm normal, chiar dacă războiul s-ar încheia chiar acum.
Cumpărătorii asiatici nu așteaptă să vadă dacă are dreptate. Săptămâna trecută, profitul pe care exportatorii americani de GNL îl puteau obține trimițând mărfuri în Asia în loc de Europa a atins cel mai ridicat nivel din decembrie 2022, când pierderea gazului rusesc după invazia Ucrainei de către Vladimir Putin a declanșat un război al ofertelor între Europa și Asia. Acum, prețurile pentru livrările către Asia în mai și iunie sunt mai mari decât cele pentru Europa, ceea ce sugerează că cumpărătorii asiatici se așteaptă ca perturbările să dureze cel puțin până în vară. Ei licitează acum suficient de agresiv pentru a atrage transporturi de GNL din Nigeria, spune Qasim Afghan de la Spark Commodities, o altă firmă de date din domeniu.
La fel ca în cazul petrolului, China dispune de cele mai mari rezerve de siguranță din Asia; depozitele sale de GNL conțin suficiente stocuri pentru aproximativ 19 săptămâni. Toți ceilalți sunt însă în panică. Țările asiatice au cel mult câteva săptămâni de stocuri, spune Natasha Fielding de la Argus, o agenție care raportează prețurile din sectorul energetic. Prin urmare, Bangladesh, India, Japonia, Coreea de Sud și Thailanda încearcă disperat să obțină GNL pe piața spot, în ciuda prețurilor foarte ridicate. Câteva transporturi din Statele Unite au fost deja redirecționate. Cererea asiatică de gaz a împins în sus și tarifele de transport maritim. În prezent, costă 264.000 de dolari pe zi să transporti GNL din bazinul Atlanticului către Asia, o creștere de șase ori față de 27 februarie.
La 20 de dolari pe milion de unități termice britanice (mBtu) pentru livrările din mai, prețul spot al gazului în Asia rămâne mult sub vârful de 70 de dolari pe mBtu atins în 2022. Totuși, țările asiatice mai sărace se confruntă cu dificultăți în a-l plăti. Săptămâna trecută, licitațiile lansate de Bangladesh și India nu au atras niciun vânzător. GNL-ul scump va împinge aceste țări, alături de Pakistan, să treacă la combustibili mai poluanți și să reducă producția de energie electrică și activitatea industrială. În multe locuri, GNL-ul este deja — în mod neobișnuit — mai scump decât păcura (raportat la unitatea de energie), în ciuda creșterii puternice a prețurilor petrolului. Este foarte probabil ca prețurile să crească și mai mult, deoarece Europa va încerca în această vară să cumpere transporturi pe piața spot pentru a-și reface rezervele neobișnuit de scăzute.
Prețurile GNL-ului livrat prin contracte pe termen lung — care acoperă, de obicei, majoritatea importurilor asiatice — sunt și ele pe cale să crească puternic, fiind legate de prețurile globale ale petrolului. Acest lucru i-ar putea obliga pe cumpărătorii puțin mai înstăriți, precum Thailanda și Vietnam, să își reducăă achizițiile. Coreea de Sud și Taiwan, țări mai bogate, dar foarte dependentede livrările din Golf, se confruntă fie cu facturi uriașe, fie cu raționalizări.
China va rezista pentru o vreme grație rezervei ample de petrol și gaze, dar restul regiunii este prea probabil să sufere consecințe economice serioase. Haosul provocat de invazia Rusiei în Ucraina a costat zona euro 2,4% din PIB între trimestrul trei al lui 2021 și trimestrul trei al 2022, potrivit Băncii Centrale Europene. Acum, o parte a lumii care, de decenii, alimenta creșterea economică globală, pare periculos de aproape să rămână fără combustibil. >>
Tranzacțiile privilegiate pe piețele de război pot provoca tragedii
