Într-o dimineață de octombrie din 2023, telefonul Olgăi Leonova a sunat în orașul Dzerjinsk, din centrul Rusiei. Era soacra ei, care o suna din Ucraina, ca să întrebe de ce fiul ei, care obișnuia să o sune în fiecare dimineață, nu mai dăduse niciun semn și nu răspundea la telefon.
Olga i-a spus că va verifica și a liniștit-o spunându-i că probabil nu avea semnal sau i se terminase bateria. Ceea ce nu știa însă era că, în acel moment, soțul ei, Ghennadi Artemenko, în vârstă de 57 de ani, era bătut într-o dubă, nu departe de casă, de către agenți ai temutului Serviciu Federal de Securitate al Rusiei (FSB), și că nu-și va suna mama prea curând.
Au trecut aproape doi ani de atunci, timp în care Olga a asigurat-o în repetate rânduri pe soacra ei că fiul este bine, dar a ales să-i spună că a părăsit Rusia și că este blocat într-o tabără de refugiați din Europa, unde procesarea cazului lui se desfășoară extrem de lent, din cauza faptului că deține gradul de locotenent-colonel în armata rusă.
A inventat această poveste pentru ca soacra sa, Lidia Vasilievna, în vârstă de 84 de ani, să poată spera în continuare că își va revedea fiul într-o bună zi. Însă, în realitate, Olga trăiește acum ea însăși în exil, iar soțul ei, care a fost condamnat luna trecută pentru trădare și justificarea terorismului, a început să ispășească o pedeapsă de 18 ani într-o închisoare de maximă securitate.
Ghennadi Artemenko s-a născut, a crescut și a mers la școală în regiunea Dnipropetrovsk din centrul Ucrainei, pe atunci parte a URSS, unde copilăria i-a fost profund marcată de moartea surorii sale, răpusă de leucemie la vârsta de 12 ani. Deși familia lui nu avea o tradiție militară, Ghennadi a ales să respecte dorința tatălui său de a deveni ofițer în Armata Roșie, mutându-se în 1985 la o școală de artilerie din apropierea Moscovei. După ce a absolvit cu note excelente, Ghennadi a primit o primă repartiție privilegiată în Germania de Est, unde a servit până în 1993, perioadă în care Uniunea Sovietică se prăbușise.
Întors într-o Ucraină independentă, Ghennadi a încercat inițial să își găsească un loc de muncă în armata ucraineană, însă, după ce i s-a spus că sunt prea mulți artileriști și prea puțină cerere, a decis să-și încerce norocul în Rusia. Acolo, a reușit să se angajeze în domeniul său de specializare și a fost repartizat în Extremul Orient rus, iar mai târziu în Tadjikistan, unde serviciul său i-a adus o pensionare anticipată. La doar 34 de ani, după ce obținuse gradul de locotenent-colonel, Artemenko a părăsit armata și s-a mutat la Dzerjinsk, unde a devenit rezervist.
„Mergeam în fiecare an să o vizităm pe mama lui Ghena, în Ucraina”, spune Olga. „Soacra mea și-a îngropat deja soțul și fiica și trăieste doar pentru fiul ei”. Dar în 2014 a început războiul din Donbas. Artemenko, cetățean rus, deținea totuși un certificat de origine ucraineană pentru persoanele de origine ucraineană care sunt cetățeni ai altor state.
Potrivit unei legi ucrainene semnate în 2004, deținătorii acestui certificat beneficiază în Ucraina de aproape toate drepturile cetățenilor.
În una dintre vizitele lor anuale în Ucraina, Olga a reușit chiar să dea de urma rudelor sale din regiunea Cernihiv, din nordul țării. „Verișoara mea și familia ei știu prin ce trec și mă sprijină mult. Singura familie pe care o mai am în Rusia sunt părinții mei. Toți prietenii noștri și toți vecinii pe care îi cunoșteam de peste 10 ani ne-au întors spatele atunci când a fost arestat Ghena”, spune Olga.
Banda celor trei
Olga s-a trezit în dimineața zilei de 24 februarie 2022 și și-a găsit soțul stând cu capul în mâini. Când l-a întrebat ce s-a întâmplat, el i-a răspuns: „Bombardează Kievul.” A încercat să-și sune mama, dar nu a reușit să ia legătura cu ea.
Înainte de invazia rusă pe scară largă din Ucraina, Ghennadi vorbea cu mama lui o dată pe săptămână. După aceea, „a început să o sune de două ori pe zi, dimineața și seara, în drum spre serviciu și la întoarcere”, își amintește Olga, adăugând: „Vorbeau mereu în ucraineană. … Poate l-a denunțat cineva ?”
Mai târziu în acel an, cei doi au călătorit în Kârgâzstan pentru a solicita o viză la Ambasada Ucrainei din Bișkek. În 2021, în plină pandemie, Ghennadi aplicase la Serviciul de Migrație al Ucrainei pentru un permis de ședere. Se temea că granițele închise, combinate cu lockdown-ul, l-ar putea împiedica să își ajute mama grav bolnavă, la nevoie. Însă Ghennadi și Olga nu și-ar fi putut imagina vreodată că nu carantina sau pandemia, ci războiul și închisoarea vor fi cele care îi vor despărți.
Cererea de viză a soților Artemenko a fost respinsă. Potrivit Olgăi, consulul ucrainean a fost empatic față de situația lor și a încercat să-i ajute, dar le-a spus că, în timpul războiului, Serviciul de Securitate al Ucrainei este cel care aprobă vizele, nu consulatele.
Ghennadi s-a adresat Ministerului de Externe al Ucrainei, Serviciului de Migrație și Administrației Prezidențiale. De fiecare dată a primit același răspuns formal: „Înțelegem, dar este război. Vom lua în considerare cazul dumneavoastră după încheierea războiului”. Cu toate acestea, Artemenko a continuat să insiste și plănuia o nouă călătorie în Kârgâzstan în 2023 — călătorie pe care, în cele din urmă, nu a mai putut să o facă, deoarece până atunci serviciile de informații rusești veniseră deja după el. În ziua reținerii, ofițerii FSB l-au așteptat în fața casei, iar după ce l-au bătut într-o dubă parcată după colț, i-au percheziționat locuința.
„L-au închis pe Ghena pe balcon și, chipurile, au percheziționat apartamentul. Apoi l-au adus înapoi înăuntru și au spus că au găsit 60 de grame de explozibil în caloriferul din bucătărie”, își amintește Olga.
Olga a înțeles imediat că acuzația adusă lui Ghennadi — „deținere ilegală de arme sau muniție de către un grup de persoane” — fusese pregătită dinainte și că explozibilul fusese plantat. „Grupul de persoane trebuie să fi fost eu, soțul meu și pisica”, spune Olga cu ironie.
Dovezi indirecte
Acuzațiile privind deținerea de arme de către un grup de persoane au fost în cele din urmă retrase, doar pentru a fi înlocuite cu acuzații de trădare și justificare a terorismului.
„Plasarea de explozibili este o practică standard a FSB”, potrivit lui Evgheni Smirnov, avocat în cadrul ONG-ului rus pentru drepturile omului Departamentul întăi, care cunoaște cazul Artemenko. „Aveau nevoie să-l rețină pe Ghennadi pentru a câștiga timp să deschidă un dosar penal pe alte capete de acuzare”.
Acuzațiile de trădare și justificare a terorismului aduse lui Artemenko s-au bazat în principal pe apartenența sa la canalul de Telegram Puterea civilă, administrat de mișcarea tătarilor crimeeni Atesh, un grup de gherilă clandestin care urmărește eliberarea Crimeei de sub ocupația rusă. Acuzația de terorism a fost adăugată la dosar după ce mișcarea Atesh a fost desemnată organizație teroristă de guvernul rus la sfârșitul anului trecut.
Când pliante similare cu un banner frecvent folosit de Atesh au început să apară prin Dzerjinsk, cu mesajul „Să oprim războiul împreună!” și logo-ul Atesh alături, Artemenko a fost acuzat că le-a lipit, din cauza abonamentului său la acel canal.
Pentru instanță, faptul că Artemenko era abonat la canalul Atesh a fost tot ceea ce a contat și a fost considerat suficient ca probă.
Anchetatorii au susținut că ar fi văzut imagini de supraveghere care îl implicau pe Artemenko, deși au recunoscut că filmarea nu era suficient de clară pentru a identifica autorul cu certitudine. În timpul procesului, avocatul lui Artemenko a cerut să vizioneze înregistrarea, dar cererea i-a fost respinsă, așa cum au fost respinse aproape toate solicitările apărării. Pentru instanță, simpla apartenență la canalul Atesh era dovada de ajuns.
Acuzarea a prezentat și pliantul ca probă, deși exemplarul trimis spre expertiză părea ciudat de impecabil — ca și cum fusese abia descărcat și tipărit, fără să fi fost vreodată lipit pe undeva prin oraș. Procurorii au afirmat că o analiză psihologică și lingvistică ar fi relevat „o dorință de a opri războiul” în asociere cu Atesh.
Ca și cum acuzația de a dori oprirea războiului nu ar fi fost destul de absurdă, Artemenko a fost de asemenea acuzat că ar fi comunicat cu membri ai Atesh, deși nu a fost prezentată nicio probă și nicio corespondență în instanță.
În criză de timp
Procesul a durat patru zile, după care instanța l-a găsit vinovat pe Artemenko pentru ambele capete de acuzare și i-a aplicat o pedeapsă de 18 ani într-o colonie penitenciară de maximă securitate, plus o amendă de 360.000 de ruble (aproximativ 3.900 de euro).
„De la începutul războiului au existat deja peste 1.000 de spețe de trădare și spionaj”, a declarat Smirnov pentru Novaia Gazeta Europa. „Inculpații nu sunt, în general, persoane publice, ci oameni complet obișnuiți care, din diverse motive, au ajuns la un moment dat în vizorul FSB”.
„Cred că Ghennadi Artemenko a intrat sub supraveghere în momentul în care a încercat să obțină permisiunea de a intra în Ucraina. … Asta e un semnal de alarmă pentru FSB. E posibil să se fi crezut că plănuia o trădare, trecând de partea cealaltă”, a adăugat Smirnov.
Dovada poziției anti-ruse a lui Artemenko a fost prezentată sub forma unei fotografii din 2018 în care Ghennadi și Olga apar la Kiev ținând în mâini un steag ucrainean. Făcuseră acea călătorie pentru a-și sărbători împlinirea vârstei de 50 de ani, iar Olga cumpărase bilete la un concert al trupei rock ucrainene Okean Elzy. „Eram obosiți, dar ne-a plăcut concertul. Era trupa noastră preferată, era ziua lui la Kiev și încă aveam în față atâția ani fericiți împreună”.
Șapte ani mai târziu, locotenent-colonelul în rezervă Ghennadi Artemenko se află în detenție, așteptând să fie transferat într-o colonie penitenciară de maximă securitate. Acum are 57 de ani și suferă de multiple probleme grave de sănătate, printre care hipertensiune, hernie și pancreatită.
Luând în calcul perioada deja executată, va avea 73 de ani atunci când va fi eliberat, dacă își ispășește întreaga pedeapsă. Olga locuiește acum în afara Rusiei, unde lucrează ca bonă și femeie de serviciu, dar speră că va primi în curând permisiunea de a călători în Ucraina ca să-și vadă soacra și să o liniștească.
Până în ziua de azi, Lidia Vasilievna nu știe nimic despre soarta fiului ei, iar Olga își păstrează zilnic masca de curaj atunci când o sună să-i spună: „Ghena e bine, Lidia Vasilievna! Doar că nu poate lua legătura cu tine acum, fiind într-o tabără de refugiați. Dar o va face curând. Ai încredere în mine”.
Un viitor sumbru. Nu doar teama de arestare l-a făcut pe Putin să lipsească de la summitul BRICS
