Moartea unui papă este întotdeauna un eveniment solemn. Dar Donald Trump nu face pe solemnul, așa că funeraliile de sâmbătă de la Vatican ar putea deveni un teatru al absurdului. Trump, aflat în prima sa deplasare internațională de la revenirea în funcție, se va afla așezat între Joe Biden („imbecilul foarte distructiv” din bizarul său mesaj de Paște) și Volodimir Zelenski (pe care Trump l-a acuzat din nou, în mod fals, săptămâna aceasta, că ar fi început războiul cu Rusia). Oare ce ar putea merge prost?
Nu e greu să ți-l imaginezi pe Trump, scanând coloanele de marmură ale Bazilicii Sfântul Petru, văzând mai mult decât o simplă ceremonie (sau o nouă ocazie de a genera un impeachment legat de Ucraina): o audiență captivă de regi, președinți și cardinali și o instituție pe punctul de a alege un nou papă. În mintea lui, s-ar putea să se contureze o oportunitate de afacere. Sau cel puțin în a mea.
La urma urmei, de mult timp ar fi trebuit să avem un papă nativ vorbitor de limba engleză. Biserica Catolică, o instituție globală cu 1,3 miliarde de credincioși, comunică din ce în ce mai mult în limba engleză — limba diplomației, a comerțului, a influenței. Latina poate rămâne limba oficială a Bisericii, dar în secolul XXI, un pontif care ar putea domina undele globale fără interpret și fără accent ar fi un atu uriaș. Primus omnium, dacă vreți.
Și dacă ar fi nevoie de un mic impuls pentru ca acum Conclavul Papal să-l aleagă pe unul dintre cei 10 cardinali americani, Trump are, cu siguranță, tot arsenalul necesar: amenințări, tarife, influență tranzacțională și o lipsă totală de rușine.
Îi și văd pe Trump și pe JD Vance așezați la discuții cu un cardinal-șef care seamănă suspect de mult cu Ralph Fiennes (care a jucat exact acest rol în filmul Conclave — dar și un important nazist în Lista lui Schindler). Trump gesticulează cu arătătorul și dă orizontal din mâini în timp ce îi explică prelatului că „foarte mulți oameni vor să vadă un papă american”, că America are „catolici minunați” și că a fost un „aranjament nedrept” care este „foarte incorect și foarte rău”.
„Nu aveți cărțile”, îl sfătuiește Trump pe bărbatul îmbrăcat în roșu, care, copleșit încă de durere, trebuie acum să suporte tratamentul rezervat lui Zelenski.
„Ai spus măcar mulțumesc?”, îl întreabă Vance, străpungând cu degetul aerul din Bazilica Sfântul Petru.
A-l imagina pe Trump încercând să șantajeze Vaticanul nu mi se pare deloc fantezist, din moment ce e clar că nu există nimic prea absurd pentru omul acesta. La urma urmei, a încercat odată să condiționeze ajutorul militar pentru Ucraina de obținerea de informații compromițătoare despre Biden de la Zelenski — lucru care i-a adus procedura de suspendare. Și câțiva ani mai târziu, iată-l aici, încercând să-l șantajeze din nou pe același Zelenski pentru obținerea de „înțelegeri avantajoase” privind mineralele strategice ale Ucrainei, în schimbul ajutorului militar.
Un președinte care, acum două luni, l-a expulzat pe Zelenski de la Casa Albă — probabil o premieră — cu greu s-ar rușina să preseze Colegiul Cardinalilor. Sau, de altfel, să se aplece peste Melania ca să-l hărțuiască pe Zelenski în legătură cu afacerea privind mineralele, strigând peste slujba de Requiem în timp ce Prima Doamnă se chinuie să privește chiorâș.
Așa cum văd eu lucrurile, în versiunea lui Trump asupra evenimentului cardinalii ar fi pur și simplu o altă sală de ședințe plină de negociatori slabi.
Francisc a fost primul papă latino-american. Acum se vorbește despre un papă din Africa, unde Biserica crește cel mai rapid. Cardinalul Peter Turkson din Ghana reprezintă viitorul demografic al credinței. În mod ciudat, rasismul s-ar putea să nu fie singurul obstacol: candidații africani, din păcate, sunt considerați prea conservatori. Li se acordă șanse mai mari filipinezilor.
Dar uitați acum de toate astea! Ce mod mai bun de a face America măreață din nou decât să obțină în sfârșit un scaun papal?
Îți și poți imagina deja: dacă Colegiul Cardinalilor s-ar opune, Trump ar putea amenința cu tarife asupra exporturilor Vaticanului — timbre de colecție, monede comemorative, cărți rare — sau ar putea sugera revocarea statutului de scutire de taxe pentru proprietățile Bisericii din Statele Unite. Instituțiile sacre nu-l vor opri.
Există candidați pe care Trump i-ar putea considera acceptabili și, sincer, și eu la fel. Cardinalul Timothy Dolan din New York este jovial și înțelege mass-media. Cardinalul Robert McElroy din San Diego ar fi probabil prea progresist pentru gusturile lui Trump — însă cardinalul Raymond Burke, un arhi-conservator și, ocazional, un aliat al lui Trump, s-ar alinia ideologic (deși vine cu povara unui tip de teatralitate grandioasă). Cardinalul Wilton Gregory, arhiepiscopul de Washington și primul cardinal afro-american, ar oferi un simbol tăcut, dar profund, al unei schimbări demult așteptate.
În încercarea de a pune presiune pe cardinali, Trump ar putea remarca faptul că ultimul papă ales care nu era cardinal a fost Urban al VI-lea, în 1378, sugerând că se cam înregistrează restanțe la capitolul outsideri. Vedeți partea genială, nu? Cardinalii s-ar grăbi direct spre hornul pentru fumul alb, în goana lor de a înscăuna un american, păstrând scamatoria pentru ei, între zidurile instituției.
Pe de altă parte, teoretic, eligibil este orice bărbat catolic botezat. Trump nu este larg considerat papabil (termen italian pentru “eligibil să devină papă”), nu este catolic, are deja un alt loc de muncă și prezintă anumite tipare de comportament care îl descalifică. Dar, din nou, este un bărbat alb în vârstă, ceea ce ar fi în concordanță cu tradiția. Dacă un al treilea mandat este plauzibil, de ce nu și unul simultan, de președinte-papă, după o conversie rapidă realizată în cadrul unui WrestleMania? Gândiți-vă la asta.
Personal, sper ca următorul papă să fie american (dar nu, evident, Trump). Următorul pontif va trebui să navigheze într-o lume fracturată de război, dezinformare și oboseala provocată de Trump. Fluența în limba engleză, legitimitatea globală și o reflectare mai profundă a noilor centre de vitalitate ale Bisericii nu sunt un lux.
Biserica Catolică are cu siguranță unele probleme, dar papii au o putere de atracție serioasă, chiar și printre laici. Un papă american ar putea, cumva, să ajute la restaurarea prestigiului țării. Cred că este o idee excelentă. Și, într-adevăr, cardinalii nu au cărțile.
