Universul.net inaugurează o nouă rubrică, „Sertarul cu de toate”. Practic, secțiunea va fi un „agregator” de clipuri, filme, cărți, însemnări etc. În general, lucruri care caracterizează activitatea în mediul online a redactorilor noștri și care, într-un fel sau altul, surprind detalii importante sau pur și simplu imprevizibilul și diversitatea inepuizabilă a lumii în care trăim.
De 24 de ore, și-a luat avânt pe Facebook o ramă de profil cu un polițist care aplică amenzi. Firește, o săgeată ironică privind restricțiile impuse de MAI, aplicate de multe ori doar de ochii lumii, însă însetate de amenzi faraonice.
Încet-încet, pe măsură ce nisipul din clepsidră ne tocește răbdarea în carcera la domiciliu, privim cu tot mai multă nervozitate spre drepturile care ne-au fost suspendate.
- a. dreptul la circulație;
- b. dreptul la viață intimă, familială și privată;
- c. inviolabilitatea domiciliului;
- d. dreptul la învățătură;
- e. libertatea întrunirilor;
- f. dreptul de proprietate privată;
- g. dreptul la grevă;
- h. libertate economică.
Asta pentru că nu am primit nimic în schimbul lor, în sensul că izolarea noastră nu se regăsește și-n muniția sanitară a autorităților, care nu prea există, tragem practic la o barcă cu o singură vâslă, învârtindu-ne în derivă pe termen nelimitat.
Ca sacrificiul făcut de cetățeni în acceptarea (aceia care nu bântuie de dimineața până seara pe străzi) lockdown-ului să fie unul cu o eficiență „rotundă”, ar fi trebuit balansat și de „T-M-D”, spune sociologul italian Luca Ricolfi. Ce-i T-M-D?
„T de la teste în masă, M de la măști pentru toți, D de la detectarea cazurilor pozitive și a celor cu care au intrat în contact. Țările care au înregistrat victorii semnificative în lupta împotriva virusului (China, Coreea de Sud, Singapore) au avut succes pentru că au făcut aceste lucruri. Și în Europa, totul sugerează că numărul morților din fiecare țară va depinde mai mult de T-M-D decât de durata opririi activităților de producție. Germania este în avantaj față de multe alte țări europene și, în final, s-ar putea să iasă mai puțin afectați, deoarece nu joacă toate cărțile sale pe lockdown.”
Noi n-avem T-M-D, deci vâslim tot mai deprimați la singura vâslă din barcă. Mai înghițim o ordonanță militară – noua aspirină a săracului – și strângem din dinți. Până când? Dumnezeu cu mila. Căci a început să crape și teoria potrivit căreia vara îi va veni de hac coronavirusului, iar un termen realist pentru obținerea unui vaccin întinde tot mai mult coarda, până spre 2022.
Între timp, învăluită în coconul ei de legalism marțial, omenirea a început să aibă visuri specifice, după cum relata Universul.net zilele trecute, citând un top realizat de BBC: un britanic petrecăreț a visat agenți FBI, iar o altă persoană a descoperit în vis că vaccinul salvator se afla în frigiderul de acasă.
Coincidența a făcut ca în izolarea asta să găsesc într-o carte un vis care, exagerând un pic proporțiile, se pretează estetic precum un timbru ambientului nostru de „securitocrație” (militarizarea siguranței publice) și care rimează sordid cu abolirea drepturilor sus-enumerate.
În 1934, după Noaptea Cuțitelor Lungi, un medic german avea un vis, un vis kafkian marcat de supravegherea statului. Visul este consemnat de C. Beradt „Al Treilea Reich al visurilor. Coșmarurile unei națiuni, 1933-1939” și ni-l amintește Mark Mazower în excelentul său studiu „Umbre peste Europa”:
„Să fi fost ora nouă seara, îmi terminasem consultațiile și m-am întins pe canapea să mă relaxez citind o carte despre Matthias Grunewald, când pereții camerei în care mă aflam, și apoi pereții apartamentului în întregime, au dispărut brusc. M-am uitat în jur și am descoperit, spre groaza mea, că nici un apartament nu mai avea pereți, cât reușeam eu să văd cu ochii. Atunci, am auzit o portavoce bubuind: «În conformitate cu decretul din ziua de 17, luna curentă, privind Abolirea Pereților…»”.
