Această lună a avut un impact atât de mare încât am decis să oferim o selecție rapidă a celor mai importante momente, pe Ask Questions Later.
Liderii mondiali s-au strâns la Adunarea Generală a ONU, unde președintele turc, Erdogan, l-a comparat pe Netanyahu cu Hitler, iar premierul israelian a răspuns pe măsură, insultându-și gazdele și numind ONU „o farsă,” „o glumă” și o antisemită „societate a Pământului plat”. Un pic stângaci, dar nu implauzibil.
Și se pare că, chiar în timp ce vorbea la ONU, Netanyahu a ordonat lovitura aeriană care l-a ucis pe liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah. Mai mult decât atât, în timp ce acest articol este publicat, Israelul îi atacă și pe houthi din Yemen, un alt proxy al Iranului, care, cu o îndrăzneală incredibilă, au obstrucționat o mare parte din comerțul maritim global, provocând Egiptului pierderi de 6 miliarde de dolari din veniturile de pe urma Canalului Suez.
Mass-media occidentală și unii politicieni tind să deplângă și să „se teamă” de orice aparentă „escaladare”. Dar milioane de oameni din lumea arabă sunt de fapt destul de mulțumiți să vadă nebunia pedepsită, chiar dacă de către Israel și controversatul Netanyahu.
Focalizarea este pe Orientul Mijlociu, care are potențialul de a influența alegerile prezidențiale din SUA. Dar există o lume mare dincolo de această regiune tulburată, iar noi încercăm să nu ignorăm multiplele sale fascinații.
În ultimele săptămâni am examinat, printre altele, războiul în desfășurare din Ucraina și cursa prezidențială în sine. Printre invitații speciali s-au numărat Reza Pahlavi, fiul defunctului șah al Iranului, fostul prim-ministru al României Mihai Răzvan Ungureanu, expertul american în apărare, Robert Hamilton și Larry Luxner, un colecționar de plăcuțe de înmatriculare celebru (da, asta chiar există).
Am eliminat majoritatea paywall-urilor de mai jos — dar, bineînțeles, pentru a avea acces neîngrădit la toate materialele, drepturi de comentare, vot și acces complet în orice moment, vă rugăm să luați în considerare un abonament plătit. E evident că acesta este singurul mod în care jurnalismul și analiza independentă vor putea prospera.
Ask Questions Later-subscribe
Lumea este mai bună fără Hassan Nasrallah
Asasinatele nu sunt niciodată cel mai legitim instrument dintr-un arsenal, dar lumea a încetat să se mai frământe cu privire la ele în cazul unor figuri precum Osama bin Laden, liderul Al Qaida, sau Abu Bakr al-Baghdadi, liderul Statului Islamic. Nasrallah se afla în aceeași categorie. Aceasta ar putea fi o oportunitate de a înceta normalizarea anormalului – răpirea unui stat pretins suveran, precum Libanul, de către o miliție-mafiotă și totodată proxy iranian, fericită să-și vadă propriul popor ucis pentru valoarea sa propagandistică.
Fiul șahului spune că schimbarea regimului este posibilă și oferă o viziune a unui Iran ca aliat al Occidedntului
Într-un interviu exclusiv, Reza Pahlavi, fiul defunctului șah al Iranului, schițează o viziune atrăgătoare a unui Iran în pace cu Occidentul și în parteneriat cu regiunea, inclusiv cu Israelul. El susține că 80% dintre iranieni urăsc Republica Islamică și doresc sfârșitul teocrației, propunându-se pe sine ca lider de tranziție către un Iran democratic și laic. Este regimul prea nemilos pentru a fi răsturnat? Nu fiți atât de siguri. Despotismele aparent invulnerabile se prăbușesc la început lent, apoi cu viteza luminii.
De asemenea:
- E timpul pentru o discuție serioasă despre Iran: O analiză, semnată alături de dr. (col.) Robert Hamilton de la Foreign Policy Research Institute, a modurilor prin care lumea ar putea să constrângă Iranul.
- De ce Libanul este cu totul altceva decât chestiunea palestiniană: Lupta Iranului și a Hezbollah nu este pentru justiție sau autodeterminare, ci o campanie orchestrată de agresiune.
- Iranienii încearcă acum să destabilizeze și Iordania. Căderea Regatului Hașemit ar fi un scenariu de coșmar pentru Vest.
- Între timp, Israelul blochează de un an accesul independent al presei internaționale în Gaza. Este timpul ca acest lucru să înceteze.
Și câteva reamintiri că lumea nu se rezumă doar la Orientul Mijlociu:
-
It’s the personality, stupid! Kamala Harris se descurcă rezonabil, dar pentru a avea șanse mai bune de a câștiga, va trebui să-și descopere, învețe sau simuleze adevărata carismă. Sau chiar să învețe puterea oratoriei.
-
Este timpul să ne gândim la sfârșitul jocului în Ucraina: Dacă Trump câștigă, aceasta va deveni o urgență. Fostul premier român Mihai Răzvan Ungureanu analizează posibilele scenarii pentru finalul conflictului din Ucraina.
- Curiosul caz al falsei diversităț: Distribuirea unui actor de culoare pentru rolul „Mișka”, în filmul A Gentleman in Moscow, ridică o întrebare delicată: Oare depășesc limita absurdului unele opțiuni din distribuția modernă?
-
Plăcuțele de înmatriculare recuperează istoria când lumea coboară în haos: Larry Luxner, un cunoscător de top al acestui hobby ciudat, ne povestește cum Azerbaidjanul a distrus cel mai important memorial de plăcuțe din lume. Dar galeria sa cuprinde încă și mai multe povești adevărate, deși aparent prea bizare pentru a fi crezute.
