Se frânge Rusia. Și va plânge. Și o merită

Sursa: Wikimedia

Rapid și sigur, panica se instalează în toate colțurile Rusiei și în toate păturile sociale.

Până la declararea mobilizării parțiale, pentru un număr copleșitor de ruși realitatea războiului fusese mai degrabă o realitate virtuală, forjată în furnalele propagandei de stat. Acum, acel virtual le spune tuturor că fusese mereu real, îi scutură pe oameni, pompează frici și lasă echimoze.

  • Centrele militare de recrutare încep să facă „poc”. Atrag atenția două elemente fără precedent, din 24 februarie încoace. Primul atac armat (petrecut luni dimineața, semn izbitor al unei tensiuni care nu și-a atins vârful de violență), respectiv o adevărată explozie a incendierii comisariatelor militare. Potrivit ultimelor date, în șapte luni au existat 54, dar din acest total 17 au fost înregistrate doar în ultimele cinci zile. AICI și AICI
  • Demn de consemnat este primul caz de fugă a autorității, la propriu, nu doar la figurat. În Daghestan, la un miting al femeilor, un polițist a fost alergat ca un iepure de câmp. Oare dau mugurii cedărilor nervoase la firul ierbii, în rândul organelor de represiune? Interesant, episodul grăitor, chiar dacă încă unul izolat, s-a consumat în Daghestan, unde protestele au marcat și o blocare de autostradă federală și unde oamenii e de așteptat să aibă frustrări enorme, regiunea fiind în top la numărul de militari ruși uciși în Ucraina. Daghestan întrunește toate criteriile pentru a deveni un punct de pe harta Federației Ruse la care să privim cu atenție în contextul deranjului care se extinde. AICI
  • La frontierele cu Georgia, Kazahstan, Finlanda, coloanele disperării sunt noua senzație a imaginarului contemporan referitor la Rusia. Iar dacă ar fi fost cumva posibil, cu siguranță că noua generație de „refugiați” ruși ar fi încercat să se ascundă de arcanul lui Putin chiar și în Ucraina răvășită. Dar, vorba aia, pe-acolo nu se trece, căci zona e monopolizată pentru „intrările” samavolnicei armate de ocupație. AICI
  • Ceea ce se mai poate strecura prin aeroporturi, se strecoară tot mai în masă. Companiile rusești sunt ocupate în clipa asta mai degrabă cu expedierea angajaților în țări străine decât cu proiectele aflate în derulare. AICI și AICI 
  • Din păcate pentru rușii care se înghesuie cu mașinile spre alte zări, în curând nu se va mai putea nici pe acolo. Dacă în zilele următoare nu-l doboară pe dictator un atac de cord, un atac cerebral, un atac de dronă, glonț sau de cătușe, militarii ruși și blindatele lor macho cu civilii vor sigila și frontierele încă „libere”. AICI
  • Sub presiunea mobilizării, Bursa de la Moscova s-a „demobilizat” de una singură, căzând cunoscând cea mai mare prăbușire de la debutul ofensivei. Acțiunile Gazprom, companie-fanion și simbol al militarizării gazului de către Kremlin, au urmat trendul. AICI
  • Protestele, din marile și micile orașe, s-au lăsat cu o medievală intervenție a forțelor de ordine. Chiar și așa, zi după zi, frica de front alimentează constant rahiticul curaj cetățenesc în fața „organelor”. AICI, AICI
  • Iar acolo unde nici doza asta minimalistă de îndrăzneală nu s-a găsit prin casă, predominante sunt bocetul și lacrima. Gări ori stații de îmbarcare rutieră, numeroasele puncte expediere a cărnii de tun pe frontul ucrainean produc, zilnic, imagini cu membri ai familiilor împietriți de durere și neputință, conducându-și, în multe cazuri, probabil, pe penultimul drum, fiii, tații, frații, soții. Paralizant tablou nu doar pentru sentiment, ci mai ales pentru rațiune, când stai să te gândești că toate astea se întâmplă din voia unui singur suflet rătăcit, al unei singure minți bolnave… dar, trebuie neapărat spus, și cu complicitatea istorică a unei populații abrutizate politic și incapabilă atâta vreme să țină pasul cu schimbarea – cu „lupta de eliberare” care în ultimele trei decenii și ceva s-a dat, cu succes, cam peste tot, pe continent, exceptând Belarusul vecin și prieten. AICI

Nimic din cele ce se întâmplă azi, în contextul mobilizării decretate de Putin, nu fusese imposibil de anticipat. De altfel, în atâtea colțuri care au găzduit analize în direcția asta, inclusiv pe Universul.net, viitorul care acum devine prezent a fost descris cu destulă acuratețe. Colapsul societății va fi însoțit de un inevitabil colaps al regimului. Dar dacă se mai ridică acum și alte întrebări, dincolo de cea despre cât de urât va fi scos Putin din scenă, ei bine una dintre ele va fi asta: cu cât de mult va fi mai urât ceea ce se va întâmpla în Rusia față de haosul anilor ’90?

Cu subiect și predicat, e imposibil să răspunzi în faza asta, dar la Universul.net ne-am aventurat în ultimele luni și pe acest teritoriu: nu e exclus ca urâtul de azi să semene mult mai mult cu urâtul dintre momentul Revoluției bolșevice și cel al victoriei lui Lenin. Pentru binele tuturor, al rușilor și al acestui continent, ar fi decent să sperăm că, după tumultul natural și destul de inevitabil care urmează între granițele Federației Ruse, reașezarea nu va semăna, la rându-i, nici cu victoria bolșevică, nici cu „stabilizarea” de după Al Doilea Război Mondial, lungă și periculoasă, de la Stalin până la Gorbaciov.

Va începe și China războiul ei? Da, din păcate

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here