SINTEZĂ | O Chină mai aproape de epoca Mao decât de epoca Xiaoping

Sursa: Xinhua

La 16 octombrie a început al XX-lea congres al Partidului Comunist Chinez, odată cu care Beijingul intră într-o nouă etapă de consolidare a puterii lui Xi Jinping. Mai jos, o sinteză Universul.net a simptomelor periculoase pe care le cunoaște un regim dictatorial angajat în schimbarea ordinii mondiale bazate pe reguli.


  • China vrea să schimbe, sau să rupă, o ordine mondială stabilită de alții și ar putea totuși să reușească, notează The Economist. (AICI)

  • În ultimele câteva săptămâni, au existat semne neobișnuite de nemulțumire în China, nimic mai ciudat decât un articol scris într-un oficios al partidului de însuși președintele Xi Jinping. Nu este atât de extraordinar ca un președinte să publice așa ceva, mai ales înainte de importantul Congres Național al Partidului, dar ocazia este de obicei rezervată pentru a introduce fraze pozitive pe agenda mandatului următor și a lăuda creșterea recentă a țării, scrie Victoria Herczegh într-o analiză Geopolitical Futures. (AICI)

  • Când imperiile sau marile puteri cad, apar haosul și războiul >>, scrie Robert D. Kaplan, pentru Foreign Affairs. (AICI)

  • Țările de la granițele Rusiei au aflat că garanțiile sale de securitate nu au valoare și că agresiunea este răsplătită >>, scrie Ben Dubow, într-o analiză CEPA. (AICI)

  • Relațiile mai strânse ale Beijingului cu Moscova ar putea duce la incertitudine în regiunea arctică. Mai mult, Kremlinul nu are prea mult spațiu de manevră. (AICI)

  • Sprijinul pentru Ucraina a fost determinat de preocupări strategice și de valori moral-politice. Dar ajutorul occidental pe termen lung ar trebui să se bazeze și pe interese materiale solide, scrie Stephen Blank, într-o analiză CEPA. (AICI)

  • Editorial – „Va începe și China războiul ei? Da, din păcate” – scris de Laurențiu Mihu, redactor-șef Universul.net. (AICI)

  • Folosind date guvernamentale, această investigație expune amploarea utilizării sub acoperire legală a arestului la domiciliu în China (cunoscut sub numele de Supraveghere rezidențială sau SR). Rezultatele indică o solidă, consistentă și în creștere alarmantă  utilizare acestuia, de la venirea la putere a lui Xi Jinping, în 2012. De asemenea, descrie modul în care revizuirile Legii de procedură penală extind temeiul juridic pentru utilizarea arestului la domiciliu. În plus, pentru a ilustra realitatea arestului la domiciliu în China și modul în care acesta e utilizat, oferă mărturii reale ale victimelor, dezvăluie un raport al organizației Safeguard Defenders, publicat concomitent în mai multe state, iar în România de Universul.net. (AICI)

  • Din cauza lipsei de rulmenți, din ce în ce mai multe vagoane de marfă stau pe loc. Dacă în iunie, numărul celor aflate într-o asemenea situație era de aproximativ 1.400, acum a ajuns la aproximativ 7-7.500, iar până la sfârșitul anului se estimează că vor fi 9.000. Participanții la piață notează că deficitul de rulmenți va fi de aproximativ 100.000 de bucăți și cer desființarea taxei pentru cei aduși din China, notează Kommersant. (AICI)

  • China este în pragul unei catastrofe în ceea ce privește apa. O secetă de mai mulți ani ar putea împinge țara într-o criză totală a apei. Un astfel de rezultat nu ar avea doar un efect semnificativ asupra producției de cereale și electricitate a Chinei; ar putea induce, de asemenea, lipsuri globale de alimente și materiale industriale la o scară mult mai mare decât cele provocate de pandemia COVID-19 și de războiul din Ucraina, scriu Gabriel Collins și Gopal Reddy, pentru Foreign Affairs. (AICI)

  • China exercită o presiune din ce în ce mai mare asupra companiilor străine care desfăşoară afaceri pe pieţele sale, pentru a le aduce în conformitate cu agenda sa politică, extinzând ”liniile roşii” pentru problemele la care este alergică, potrivit unui studiu german văzut de Reuters, preluat de News.ro. (AICI)

  • Imagini neobișnuite au fost publicate pe rețelele sociale, înfățișând tancuri scoase pe străzi pentru a proteja o sucursală a Băncii Chinei, scrie ziare.com. (AICI)

  • Xi Jinping, liderul statului și al partidului, a dus la un miracol economic în țara sa și a devenit cel mai puternic om din lume. Acum, însă, poate conta pe izolarea de Occident. Țara va plăti un preț mare pentru asta. Nu ar fi prima dată în istorie, scrie Die Welt, citat de onet.pl. (AICI)

  • Unii chinezi vor mai aproape de comunism. Întrebarea de pe buzele experților: Cum poate bogata Chină să pretindă că e în „etapa inițială a socialismului”. Într-o țară săracă, comunistă, fraza a sunat ca un truism. Dar la începutul anilor 1980, recunoașterea de către China că se afla încă doar în „etapa inițială a socialismului” a fost o „bombă” ideologică, notează The Economist. (AICI)

  • În timp ce Occidentul a ignorat în mare măsură America Latină sau a încercat să forțeze regiunea să facă ce spune el, China a oferit actorilor regionali avantaje uriașe, fără condiții (cel puțin nu în mod direct). Dacă SUA și Europa nu își schimbă direcția, ar putea ajunge să piardă o regiune importantă – și noul război rece, scrie Ana Palacio, pentru Project Syndicate. (AICI)

  • A fost vestită ca o descoperire care va pune capăt dependenței industriei ecologice de China și, în special, de producătorii acelei mari speranțe de mediu pentru consumatori, mașina electrică, scrie The Times. (AICI)

  • Odată ce liderii marilor democrații occidentale și aliații lor s-au întâlnit în două summituri consecutive, săptămâna aceasta, în Europa, accentul a fost pus, în mod clar, pe menținerea presiunii asupra Rusiei, în timp ce atacul brutal asupra Ucrainei intră în cea de-a cincea lună, scrie Simone McCarthy, pentru CNN. (AICI)

  • Nu este surprinzător faptul că, în China, este în creștere cererea pentru ședințe de psihoterapie. Să-i luăm în considerare pe locuitorii din Shanghai, care au suferit recent din cauza multor luni de izolare. Acum sunt liberi să circule, dar încă sunt testați în mod constant pentru Covid-19, iar dacă rezultatul e pozitiv, ajung într-un centru de izolare, notează The Economist. (AICI)

  • În politica externă americană și gândirea europeană se conturează o nouă imagine a inamicului: China. „Nașterea unei puteri mondiale” este titlul de pe coperta revistei Der Spiegel. „Estul se ridică, Occidentul scade”, a alertat recent și cotidianul german „FAZ”. „Șoc viitor”, relatează ”The Sun” – China va deveni în curând „principala superputere a lumii”. Ar trebui să fim vigilenți, dar nu ar trebui să intrăm în panică, scrie Gabor Steingart în The Pioneer. (AICI)

  • Jing’an Century, un complex de locuințe cu iazuri și verdeață luxuriantă în nordul Shanghaiului, ar fi trebuit să fie plin de activitate pe măsură ce muncitorii făceau ultimele retușuri apartamentelor. În schimb, zona este tăcută. Un lockdown de două luni al orașului cu 25 de milioane de locuitori l-a forțat pe dezvoltator, un grup mare, numit Yanlord, să oprească construcția pe șantier, scrie The Economist. (AICI)

  • Statele Unite au afirmat recent că vor apăra Taiwanul în cazul în care China îl invadează. Mai interesant este că Japonia, o țară care nu a întreprins acțiuni militare din 1945, a spus același lucru. Din punct de vedere militar, asta nu schimbă prea multe – rachetele americane tot ar ataca feroce asaltul amfibiu al Chinei înainte chiar ca acesta să atingă țărmul Taiwanului, de aceea Beijingul și vorbește mult despre invazie fără a invada efectiv. Dar acest lucru schimbă dramatic mediul politic, scrie George Friedman, în Geopolitical Futures. (AICI)

  • Timp de patru decenii, China a sfidat opinia convențională cu privire la instituțiile pe care țările trebuie să le construiască pentru a deveni bogate și puternice. După ce șefii Partidului Comunist au „îmbrățișat” forțele pieței, în 1979, mulți observatori străini au prezis că trebuie să urmeze reforme politice, cum ar fi apariția unor instanțe mai independente pentru a susține statul de drept și drepturile de proprietate, scrie The Economist. (AICI)

  • Editorial – „Când Rusia S-A anexat la China” – scris de Laurențiu Mihu, redactor-șef Universul.net. (AICI)

  • Țesătorul Tony Xie nu s-a așteptat niciodată că mutarea produselor sale de pe o parte pe alta a drumului ar fi o misiune imposibilă, informează South China Morning Post. (AICI)

  • Niciun război nu este mic atunci când trăiești în el, dar lumea este mare, iar războaiele mari sunt rare. În același timp, războaiele reverberează în moduri neașteptate. Un mic război aici ar putea face un alt război în altă parte, mai letal, sau ar putea ajuta la prevenirea unui război în altă parte. Niciun război nu poate fi înțeles pur și simplu în sine, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures. (AICI)

  • Unii angajați chinezi sunt încurajați să locuiască în birourile lor, deoarece țara urmărește o strategie zero-COVID-19, notează Business Insider, subiect care a mai fost abordat, printre alții, și de Sky News. (AICI)

  • Relația dintre Beijing și Moscova este departe de imaginea în care a îmbrăcat-o Vladimir Putin înaintea invadării Ucrainei și e depozitarea unui număr imens de nuanțe, din perspectiva modului în care se exprimă, public, Xi Jinping și alți oficiali chinezi. Iar invazia din Ucraina nu a făcut decât să amplifice tare și sincope „naturale” dintr-o relație bilaterală cu istoric accidentat, notează Novaia Gazeta. (AICI)

  • Cititorii și prietenii mei mi-au cerut să comentez despre soluționarea litigiului meu cu GSK. Mă tem că nu pot comenta sau dezvălui detalii decât pentru a spune că s-a ajuns la o înțelegere confidențială, punând astfel capăt litigiului meu. Nici nu pot spune nimic care ar fi considerat „defăimare”, scrie Peter Humphrey. (AICI)

  • Cu mai bine de zece ani în urmă, Xi Jinping a dispărut. Atunci era liderul-în-așteptare al Chinei, pe cale să dobândească o mulțime de titluri care l-ar fi făcut, probabil, cel mai puternic om de pe Pământ. Fără explicații, consilierii săi au anulat întâlnirile cu demnitari străini, inclusiv cu secretarul de stat al Americii de atunci, Hillary Clinton. Analiștii occidentali au fost derutați, scrie The Economist. (AICI)

  • Viitorul imediat al economiei Chinei se bazează pe cel de-al XX-lea Congres Național al Partidului Comunist Chinez care se apropie rapid >>, potrivit unei analize Geopolitical Futures. (AICI)

  • Când, în iunie, Shanghaiul și-a ridicat măsurile de izolare, după două luni, spera să vadă cetățeni care se întorc în magazine, liniștiți. În schimb, a fost martorul unor oameni care fugeau alarmați dintr-un magazin, notează The Economist. (AICI)

  • Președintele Chinei preia comanda celui de-al treilea centru de control al Partidului Comunist, scrie Tom Mitchell, pentru Financial Times. (AICI)

  • Asasinarea, pe 8 iulie, a lui Shinzo Abe, fostul prim-ministru al Japoniei, a stârnit un val de reacții de bucurie în mediul online din China, unde a fost insultat la scară largă, notează The Economist. (AICI)

  • Noul cuvânt la modă printre chinezii săti de a fi ținuți în lockdown este „runxue” – părăsirea totală a țării, scrie Financial Times. (AICI)

  • „Din mai multe motive importante, este înșelător, chiar moralmente indecent, să afirmi că China se angajează într-o nouă Revoluție Culturală. Este adevărat că Partidul Comunist este astăzi mai vizibil și mai îndrăzneț ca oricând de la moartea lui Mao Zedong, în 1976. După ce Xi Jinping a devenit liderul Chinei, în 2012, el a arătat fără echivoc autoritatea partidului asupra tuturor, de la mașinăria de stat și forțele armate, la justiție, universități și mass-media”, notează The Economist. (AICI)

  • Pe 16 octombrie, Partidul Comunist Chinez începe al XX-lea Congres Național, adunarea de cel mai înalt nivel cea mai înalt nivel și cea mai importantă a conducerii politice și militare înalte din China. Precedentele congrese de partid au fost puncte importante de inflexiune în dezvoltarea partidului și a țării, scrie Foreing Affairs. (AICI)

  • Având în vedere relația politică profundă și largă dintre Ungaria și China, ne putem aștepta ca influența Chinei să joace un rol important în poziția pro-China a Budapestei, arată o analiză CEPA. (AICI)

  • România nu pare a fi esențială pentru strategia Chinei de creștere a prezenței și influenței sale în Europa, deoarece nu este o piață mare pentru produsele chinezești și nici nu joacă un rol politic de neînlocuit la nivel regional sau la Bruxelles. Lucrurile par să se fi schimbat de la pandemie, deoarece criticile la nivel mondial la adresa Chinei au determinat România să adopte poziții mai ferme pentru a se apăra de influența chineză potențial malignă, scriu Rufin Zamfir și Andrei Tiut, într-o analiză CEPA. (AICI)

  • „România arată de ce China are o problemă în Europa de Est. Bucureștiul a adoptat o atitudine mult mai îndrăzneață decât majoritatea țărilor din Europa de Vest, spunând nu Chinei, scrie Politico. (AICI)

  • Cineva ar trebui să spună Partidului Comunist Chinez să nu se încurce cu Estonia, Letonia și Lituania. Cele trei țări erau într-adevăr mici în raport cu ocupanții lor sovietici. Dar ca o buturugă mică au provocat răsturnarea unui car mare, scrie într-o analiză Edward Lucas, expert CEPA. (AICI)

Afacerea Dîncu – un deznodământ prost, dar și o ocazie bună

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here